Mi-aş pune un căluş la gură, Să nu mai strig că te iubesc Neîncetat şi nebunesc Şi fără de măsură. Dar şi căluşul te-ar iubi Când zbuciumul mi l-ar vedea Şi strigătul mi-ar evada - Tu nu m-ai auzi... M-aş duce-n vaste depărtări, Să pot să plâng cât vreau de mult Şi plânsul meu să nu-l ascult Când se revarsă-n mări. Dar şi distanţa s-ar topi Şi m-ar aduce înapoi Ca să tânjesc iar după noi - Nici asta tu n-ai şti... Şi m-aş întoarce chiar şi-n timp, Până în basmele cu zmei Sau în legendele cu zei, Pitindu-mă-n Olimp... Dar zei şi zmei m-ar îmboldi Să mă întorc în vremea mea, Văzând iubirea ce ţi-aş da - Tu tot nu m-ai iubi... Iubindu-te-aş muri!