Cădeau blesteme peste noi Din cerurile ninse Și eram singuri, triști și goi, Cu lămpile aprinse. 'Nainte de a asculta, Povestea lui de viață... Bunicul nostru ne zâmbea, Cu ochii plini de ceață. Și auzeam în nopți târzii: Cum lupii-și plâng tăcerea. C-odat' eram și noi copii Și le simțeam durerea. Trăiam povestea pas cu pas Simțind în sânge, frica. Adeseori nu aveam glas, Strigând-o pe mămica. Dar astăzi toate au pierit, Poveștile-s uitate. Bunicul care ne-a iubit... S-a îndreptat spre moarte! Acuma pare liniștit Și prin coline umblă Dar încă-l simt dezamăgit, De ceea ce se-ntâmplă. ***************************** Cădeau blesteme peste noi Și ne-ascundeam în cramă Purtam o mască de război, Ca să uităm de teamă. Georgian Ionut Zamfira 02.07.2021
sâmbătă, 12 iulie 2025