Tenebra morţii-n prag de toamnă Îşi pregăteşte sarcofag Şi frunze ruginii îndeamnă La simfonii pe un drumeag, Pe care viaţa mea înseamnă Mai mult decât un pas pribeag. Mă pregătesc de-un cancer veşnic Al râului ce-a sfredelit, Puternicindu-se temeinic În miezurile de granit, Sub luna sobră, ca un sfetnic La-mpărăţii de mezolit. Eu de pe-o margine pe alta Am construit un pod de nuc, Mi-am aruncat în ape dalta Şi strălucea-ntr-un nor uituc, Desprins de luciu-n care balta Adăpostea un cuib de cuc. Aud ecou de mocăniţă, Venind agale dinspre munţi, Aud şi râsul de fetiţă, Născută din părinţi cărunţi Şi-n inima de prepeliţă Se mai sărută două punţi: Pe una trece, în fanfare, Secunda orei ce mă-ntrece, Sfidând pendule, calendare, Cu timpul ei atât de rece, Pierzându-mă în fiecare... Pe alta nimeni nu mai trece! 15 august-18 septembrie 2016, Constanţa
sâmbătă, 31 mai 2025