ULTIMA OARĂ

Și ce mai fac?Pe-aici,mă lupt
Cu amintirea de-altădată
A unui om,ce sincer,l-am crezut
A fi - o fată minunată!

De-ntrebi,ei bine,am să răspund:
„În lipsa ta nu-i tocmai bine”,
Și sentimentele-mi ascund
În versuri așternute pe veline.

Ascund în vorbele „sunt bine”
Speranța,poate,că-ntr-o zi,
În tine-acel „mi-e dor de tine”
Pe nesimțite,voi trezi!

De nu,măcar am încercat
Ca să te-nvăț ce e iubirea
Rămâi,cu-oricare „celălalt”
Căci știu,la el ți-e amăgirea!

Înc-o-ncercare?Nu,îți mulțumesc!
M-am săturat,ca lipsa-ți să mă doară
Ajunge-atât „naiv,copilăresc”
Te-am căutat,pentru ultima oară!