La marginea nopții întârzie somnul în gândul rămas lângă ușă stingher pe franje de karma ce umplu ecranul cu doruri căzute de-a valma din cer. Le văd la fereastră venind încărcate cu dulci amintiri regăsite-n trecut, ce vor să-mi aducă, pe căi neumblate, surâsul jertfit într-un ultim sărut. Iar buza-mi crispată, rămasă rănită în visul ce-ți caută umbra prin cer, mai tremură încă, de-atunci neoprită, sub ochii-mbrăcați în armură de fier. Se scurge-n pendulă și ultimă oră în care speranța mă duce-n trecut să-mi caut destinul privind de la proră, bătrân marinar…, pe vapor nevăzu!
sâmbătă, 31 mai 2025