Ultima pasiune

Te sărut în fiecare vis şi zi,
Adorm cu gândul la tine.
De ce în albastrul trist al zorilor
Ai plecat? Nu mai puteai vedea în mine
Un suflet, o inimă. 

Te întreb neputincios, suferinţa
M-a străpuns os cu os.
Nu te voi mai atinge cum te-am atins 
În ultima noapte când ai stins

Flacăra vieţii mele.

Mai pot visa la ea, la ce a fost,
Sau totul este pierdut în moarte?

Plecarea ta a fost ruina vieţii mele 
Nectarul vieţii este că nu te văd
Lângă el, acel suflet plin de vid, ale 
Tale  sunt oare buzele pe care le sărut

Cu pasiune? Nu iubita mea 
Tu nu mai exişti, ai fost o aminitire
Mai frumoasă ca minunile lumii, acum
Eşti un copac plecat de vânt, în părăsire.
Crengile tale îmbrăţişează fantomatic al meu 
Trup care nu te mai ştie şi a mea minte care te-a uitat.

Eşti ultima pasiune a vieţii mele 
Acum voi iubi pe altcineva, tu 
Nu vei cunoaşte inima mea care putea 
Lupta cu moartea pentru tine.

Din volumul Pietre si Inimi publicat in 2015