Ultima seară în parcare

Ultima seară în parcare

Motto:
Plâng stelele când scriu de tine,
De râuri, ce să mai vorbesc…
Doar cucul ştie şi pădurea
Cum plâng de tine şi jelesc!
*************************************
Era o seară cum alta n-o să mai fie.
Trimitea neîntâlnit parfum de stea
De sus, lumina albă, vie,
În două inimi: a mea şi-a ta!

Ne-am făcut sandwişuri două, cu stele,
Prinse în foi de iubire de aur,
Într-o parcare tristă, lacrimi mărgele
Împleteam în cununa cu laur.

Mirosea a despărţire, iar plânsul
De-a valma storcea lacrimi şuvoi;
Ce munte de gheaţă! iar într-însul,
Sub lespezi greoaie, plecam amândoi.

În pungă parfumul ţipa a revoltă;
Noi croşetam tristeţii manta
Lacrimi două pe faţă, din boltă,
Şi una pe spate, luam de la dumneata!

Lacrima mea se cununa în parcare
Cu la fel de învinsă lacrima ta.
Nu mâncam, se răcise în plâns şi visare
Căldura din sandwişul stea!

Zdrobită era inima şi dorul sfârtecat.
Lângă noi a venit atras de miros
Căţelul străzii. Un sandwiş i-am dat
A luat bucăţica şi-a fugit bucuros!

Noi, iubirea am pierdut-o în parcare.
De atunci rătăcim în oceanul vânjos;
Eu, mâine, m-aş duce să dau de mâncare,
De-ai vrea, acelui căţel norocos!

21.11.2010