Jos, Sub picioarele mele, Obosite de atâta alergat, Odihneşte o umbrǎ neagrǎ, Compactǎ şi urâtǎ De parc-ar fi bolnavǎ De pelagrǎ. Stǎ cuminte, Lipitǎ de pantoful meu Uşor curbat, Iubindu-mǎ fǎrǎ mǎsurǎ Precum iubeşte musca Un bou manierat. Cu simţul meu acut, Destul de curajos Pentru o minte inventivǎ, Încerc sǎ mǎ sucesc Cu susul în jos. În felul ǎsta, Umbra costelivǎ Va flutura regeşte La gâtul meu Ca dâra unei stele În timp ce eu, De voi putea, Mǎ voi mândri Ca umbrǎ a umbrei mele.