Zgribulind un greiere cântă ,,Cri-cri-cri", Iar o harnică furnică aleargă undeva, Căci vine frigul toamnei arămii Și frunzele-au umplut dumbrava. C-o haină nouă se-mbracă glia, Copacii prind nuanțe de roșu-auriu, Iar floarea toamnei e crizantema, În tonuri colorate spre cerul azuriu. Devreme, seara luminile se-aprind Și somnul vine uneori mai degrabă, Iar vântul plimbă umbrele pe zid, Din lumina lunii de culoare albă. Adorm, tu mă-nvelești cu vise de mătase, Când pleoapele obosite-mi cad, Trupul cere odihnă plăcută să-mi lase, Gândurile zilei sfârșind din nou în vad. În vis, cu întunericul ce mă-nconjoară, Pictez un frumos peisaj de toamnă, Că vreau ca-n zorii zilei să-mi apară, Un colț de rai, să prindă viața mea toată.