Umerii tăi Te priveam cum dormi, adâncită-n visare peste ochii tăi verzi cu pleoapele grele, vedeam orizontul ce pătrunde în mare, rostogolind în adânc noaptea cu stele! Ți-am atins drăgăstos părul moale și fin, și parcă palma-mi era o adiere de vânt ce mângâia un lac unduindu-se lin, și-n somnul tău blând, era întregul pământ! Încetișor, apoi m-am întins lângă tine, dorind să te simt, cu atingeri ușoare și dintr-o dată m-a prins o stare de bine ca o plutire către adâncul de mare! În somnul tău greu, eu auzeam o chemare o chemare-ntr-un vis să-l trăim amândoi, să fim printre stelele care-alunecă-n mare când îți sărut umerii atât de rotunzi și de goi!
sâmbătă, 31 mai 2025