cumva acolo sus se'ntamplă ceva fabulos momentul acela de linişte de dinaintea creaţiei poate - în mine încolţesc sacre icoane le ud cu lacrimi le hrănesc cu suferinţă cotidiană puţin rom poate o vodcă până cresc mari când le vin sorocul vin iconarii să le cumpere iar eu le lipesc timbre ştampilate pe frunte e luni ziua când Dumnezeu şi sfântul Petru joacă barbut îmi şopteşte conspirativ îngerul de pe umărul meu stâng - smulg toate icoanele încolţite în mine şi fac un foc înalt pâna la cer