un alt poem de luni
sâmbătă, 31 mai 2025
cumva acolo sus se'ntamplă ceva fabulos
momentul acela de linişte de dinaintea creaţiei poate

- în mine încolţesc sacre icoane
le ud cu lacrimi 
le hrănesc cu suferinţă cotidiană puţin rom 
poate o vodcă
până cresc mari
când le vin sorocul
vin iconarii să le cumpere
iar eu le lipesc timbre ştampilate pe frunte 

e luni 
ziua când Dumnezeu şi sfântul Petru joacă barbut 
îmi şopteşte conspirativ îngerul de pe umărul meu stâng

- smulg toate icoanele încolţite în mine
şi fac un foc înalt pâna la cer