Un cantec de copilarie, un cantec cu miei, cu fluturi si vise, un cantec cu spini, cu serpi si urzici, un cantec cu parinti si bunei. Cand am incheiat cantecul, pe locul buneilor erau mama si tata Un cantec iubitei, un cantec cu foc, cu lacrimi si nesomn, un cantec cu spini, cu serpi si urzici, un cantec fara de parinti. Cand era sa-nchei cantecul, iubita, ca o pasare, se gatea sa plece Un cantec mie, un cantec al sufletului, al vietii, al mortii. Un cantec singur, tot uitandu-ma la iubita, la pasarea care zbura Intre mine si pasarea ceea vad cioburi de cantec, verzi ca meditatia poetului pe tar mul unei mari indepartate