În povestea noastră tristă c-un iglu și o banchiză se mirau de noi delfinii apăruți pe neașteptate dintr-o neștiută carte, cum de un iglu așteaptă cocoșat a neputință o banchiză trecătoare străbătând străvechea mare, ca o falnică fregată, s-acosteze dintr-odată din prelunga preumblare la căsuța înghețată. Un iglu și o banchiză din povestea voastră tristă sunt extremele în care se găsește fiecare: așteptare, resemnare, o banchiză călătoare pe o mare mult prea mare ce plutește în derivă până va sfârși se pare scufundată-ntr-o uitare. Un iglu și o banchiză spun povestea noastră tristă. Adina V. 8.05.2018