- desprindere din brațele humei - *dedicată lui C. A.* să-mbraci zorilor altă cămașă pios ai cerut nenăscutului să mă scoată din lavă șlefuiesc granitul timpului degete oarbe amprentele noastre împletesc abisuri hologramă unor întâlniri trecute smerenia buzelor albe lipește atingeri curate de palatinul materiei camera de rezonanță a vieții înghite seisme ușor nectarul alunecă din creuzetul celulei sonoritatea nu va fii o problemă pentru iubirea noastră de păsări rugăciune de-albastru cântecul ne respiră firesc erupțiile din artere sub diapazon astral dulceața gamelor amestecă laborios adâncul înaltului periodic ochii migrează în beznă să vindece tumorile vederii de prea aproape puțină tină din șpaltul zborului și-o fărâmă de orizont încurcată în geană credinței dau lest și anduranță de sânge vom încerca să-mpingem pe rând pereții vocalei lebede cu oceane în pene plutesc în nervuri trasează ramă de sacru geometriei acvatice mediana cunoașterii ne trece prin creștet scufundarea într-un singur respir ultima necesitate (ca și întâia pe care am rătăcit-o în pliuri de memorii surpate) spre noi deschide portal zeic lumina își caută sursa și uneori se îmbracă în carne inima berbece senzitiv va știi să foreze gingaș octave în brațe voi recunoaște negreșit modulația basului tău simfonii florale vor zdrobii în piele chemări indecente lăsate prea mult la dospit afluenții lumii varsă în vene îmbrățișări cu gust de mentol cel de lavandă are diafană textură de vise încă nu mi-ai spus tu în care esență descarci setea de mine nevăzute mâini strâng năvodul țâșnesc din artere cascade sângele scrie perlat runele unei locuiri fantaste scrib cu investitură celestă îți moi tocul în mine și dai drumul cavalcadelor solare
sâmbătă, 31 mai 2025