Zidim în noi altare de lumină - Un Prometeu ce-aprinde focul sfânt, Când soarele-i întemnițat în mină Și luna-i îngropată în pământ. Ca steaua ce nu-şi știe începutul, Cu ochii adumbriţi de adevăr, Ne coborâm să-nsufleţim iar lutul Și să gustăm un sâmbure de măr. Suntem la fel ca pruncul ce se naște Cu ombilicul tatuat pe piept Și în biserici ne-nchinăm la moaște, Când moartea ni se pare un concept. Păstrăm în noi misterele credinței Și ne hrănim din sânii plin cu mir, Ca să-ndurăm durerea neputinței Când pentru vise ni se cere bir.
sâmbătă, 31 mai 2025