„Uneori vântul mă face să cred că totul a durat doar o clipă” Octavian Paler - Ninge-absurd în basme şi mi-e dor de tine, Andersen pe stradă bântuie tăcut, Margini de poveste unde iarna vine Să-mi aducă-aminte cum a început Visul nostru tânăr cu-ntrebări letale, Nerostite gânduri scrise-ntr-un poem, Anotimpuri albe numai ale tale Cu zăpezi polare duse la extrem. Te întreb, iubite, vrei să-mparți cu mine Noaptea asta rece, visul de-mprumut? Ne-a unit o iarnă ce-a-mpletit destine Și-n absurdul vremii, iarăși, ne-am pierdut. - Ninge pe-acea bancă unde-am stat odată, Simt topit pe buze ultimul sărut, În povestea noastră iarna-i fermecată, Ninge iar, iubito, ca la început. Și mi-e dor de toate câte-au fost să fie, Gura dulce-amară, focu-n șemineu, Glezna ta subțire, trupul poezie Bântuie prin basmul sufletului meu. Se anunț-o iarnă plină de zăpadă Cu ninsori bogate, ca un așternut, Până-n primăvară, fără de tăgadă, Regăsim poteca visului pierdut. Liliana Trif & Ioan Grigoraș Din volumul Din paradisul aproape pierdut - Editura PIM Iași - 2015
duminică, 15 iunie 2025