un visător se plimbă-n lume în mână cu un felinar

mor visele în țara-n care dreptatea-i scoasă la mezat 
au fost numite trădătoare, de rătăciri le-au acuzat 

cu împăcare de icoană puneau, cântând despre apus 
în simfonia-americană tristețea sufletului rus 

se-adăposteau în gări uitate, hălăduiau în nopți târzii 
apoi veneau să ne arate cum cresc speranțe-n suburbii 

abia-ncălzite lângă-un primus de câte-un înger nevăzut 
purtau sub masca anonimus atât senin... și le-am crezut 

dar cine crede-n idealuri?  în plină zi, cu pasul rar,
un visător se plimbă-n lume în mână cu un felinar