Un zâmbet

Mai dă-mi un zâmbet tandru, un mic semn de la tine,
Să-l prind puţin în palme şi să-l ascund în gând,
De-ar fi să trec şi munţii să ştiu că e cu mine
În orice oră a zilei, oriunde şi oricând...

În arşiţe toride de-ar fi să-not bezmetic,
Sau în pustiul nopţii de-ar fi să rătăcesc,
Şi n-aş da de lumină de-o dâră sau de-un petic
M-aş folosi de zîmbet ca de un far ceresc!

Dă-mi zâmbetul tău tandru strecoară-mi-l prin vene
Să simt lumina zilei când noaptea va veni
De-ar fi să mor vreodată la vreun capăt de vreme
Să ştiu c-are puterea din morţi de-a mă trezi!

Mai dă-mi un zâmbet tandru, ascunde-mi-l prin geantă
Atunci când nu-s atentă surprinde-mă într-un fel
Să-mi mângâie fiinţa când nu-mi vei fi prin preajmă
S-adorm cu el în suflet, să  mă trezesc cu el!