M-am rugat capra să-i crape Şi-a făcut-o, dar, pesemne, Eronat, din două capre, I-a crăpat-o p’a de lemne, Astă noapte pe furtună A pălit-o cu lumină, Din gorun, ce capră bună!... De surcele-i curtea plină… Nu te joci cu-a Lui putere, Însă, tare m-a durut, Eu vecin, zahăr şi miere, I-o dădui cu împrumut! Valeriu Cercel