Amintirile trezirii din povara înşelǎrii Se aştern în straturi dese ca nisipurile mǎrii, Chiar balsamul vieţuirii vindecǎ priviri uitate Pe un cer ce se bolteşte peste fiinţǎri tarate. Doar ispite-nlǎnţuite îţi oferǎ-o şansǎ rarǎ Sǎ simţi gustul nemuririi cum te urcǎ şi coboarǎ În cosmogonia sacrǎ ce-ţi susţine plictiseala, Transformându-ţi soarta clarǎ în ceva ca moleşeala. Dacǎ viaţa-i o eroare ce te-a zǎmislit în tainǎ Unde-i veşnicia clipei ce te-ncinge ca o hainǎ? Sufletul se-ngrǎmǎdeşte într-o vreme-aleatoare Pǎcǎlind o bǎtrâneţe cu-amintiri fermecǎtoare.
sâmbătă, 31 mai 2025