Ce bună ar fi acum o țigară! Fumată-ntre două discuții cuminți; Și-n vraja albastră a fanarei fierbinți, Un soare-ntre noi, din senin, să apară. Cu tine-n odihnă, un timp m-ar petrece, În nopți tăinuite de-aceeași icoană, Să ascultăm ticăitul din zidul cel rece, Ca dulce refren pe-un descântec de boală. O naivă visare, grozav să se-arate Când tot mai frumoasă-mi vei fi fără haine Și capu-n odihnă să-ți pleci, de se poate, Pe aceleași grăbite ftizii autumnale. Ce bună ar fi acum vișinata… Dar mult mai cu seamă, ce frumoasă îmi pari! Și vai! ce dulce-mi va fi judecata Pe pielea ta albă și sânii tăi mari!
sâmbătă, 31 mai 2025