uneori creierul mi se blochează vomit circumvoluțiuni pe nas doar conștiința pare-a mai fi trează când definițiile mi-s de pripas și scuip dureri cum scuipă mâța păr lecturile-n uitare le-nvelesc iar variantele de adevăr le-arunc în saci cu zel gospodăresc tot ce-am crezut se duce la gunoi cu fastul unei trupe de paradă ce n-a purtat vreodată un război deci nu-i defel ce lumea vrea s-o creadă rămân ființă-n toate dezmințită când amăgirile m-au părăsit dincolo de putință și ursită cuvintele-s un zumzet chinuit la capătul oricărei divizări e pacea ce nu poate fi-nțeleasă a fi și a nu fi pun întrebări stupide pentru mintea reculeasă îmi mai rămâne-o singură dorință când binele și răul s-au topit aș vrea de ne mai este cu putință să mă primești la pieptul tău iubit și-atunci mă pot întoarce-n infinire tot ce am fost îți las drept suvenir ca pe un fiu ori ca pe-un tainic mire m-a uns iubirea ta cu veșnic mir focul din noi va arde-n alte case inimi necunoscute ne-or simți trăind în altă carne și-alte oase fiind tot ce am fost și puteam fi îmi odihnesc acuma poezia cuvintele se-nșiră de prisos aș vrea să-mi poți simți doar bucuria suflului melancolic și duios prin care-mi torn în vers fiertura dulce a sângelui închipuit de vin îmi las muza cuminte să se culce și-n gând atotcuprinzător te țin.
sâmbătă, 31 mai 2025