niște pete sunt casele pe orizontul tulbure și tu asculți undeva ascuns de ziduri monotonia ce a pătruns peste tot până și în viața ta lăuntrică unde nu mai are loc decât un schopenhauer nebun de ferestre s-a lipit întunericul și te ține captiv în penumbra asumată doar cuvintele îți clădesc existența dorită cuvintele gândurilor prin care un soare stins învață iar să respire și te așezi alături de ficțiune și sondezi ființa cu întâmplări niciodată reale în care intenția este doar o literă mereu alta cuprinsă între alfa și omega altfel înțelese iar orizontul acesta monoton unde explorezi cunoașterea se modelează în valuri la cântecul unui canar de afară adina v. 10.07.2019
sâmbătă, 31 mai 2025