- La miezul nopții m-am visat, pe-o stradă, Părea că-i a "Cetății", din Sibiu, Un ursuleț ascuns sub o arcadă Ce mormăia în pumni șoptind: nu știu Nici drumul care duce spre pădure (Acolo-i luna, mângâie poiana Și tufele cu zmeură și mure), Dar nici străduța către Liliana Că m-aș opri o noapte în cetate Să-mi cânte ea poeme la ureche Ce-alină sufleţele-abandonate, Iar uneori și ursuleți pereche. - Te-alinţi zâmbind, dar faguri plini revărsă Pe strada mea dulceaţa unei ore, Idila noastră face cale-ntoarsă Prin frunze moi de timp, multicolore. Doi ursuleţi au împărţit poiana Cu flori de câmp ce-şi ridicau căpşorul Să îi privească: "spune-mi, Liliana, Pe cine-aștepți? De unde vine dorul?" M-ai întrebat, atunci... Şi-acum răsună În mintea mea-ntrebările acestea, Din burgul alb îţi spune noapte bună Un ursuleţ ce-a inventat povestea. Ioan Grigoraș & Liliana Trif