Tu ai venit pe lume în parfum de tei Ne-ai picurat în inimi roua dimineții Dar nu știu cum de ți-au intrat în suflet zmei Și tinerețea ți-au jertfit pe-altarul vieții. Nu am știut să fiu străjer la porți de suflet Și-n loc de un tăiș de spadă, le-am dat flori. Degeaba mă-ncruntam sau afișam un zâmbet Un aisberg erai, care-mi dădea fiori. Cu tălpile goale, pe cărbunii încinși Am rătăcit o vreme prin pădurea sorții Și mă-ntrebam ades' :"oare de zmei învinși Vom fi ? Va fi doar noapte până-n pragul morții ? Sau va veni iar vara cu parfum de tei Și-n adierea serii mi-o aduce-n casă Priviri scânteietoare, glas de clopoței Lumina ochilor, copila mea frumoasă... Doamne, din sufletul îndurerat de maică Te conjur ! Aprinde lampa în viața ei Trimite-i Tu ca înecatului, o barcă Și fă să vină vara cu parfum de tei. E oaia rătăcită, orbul din născare Dar sufletul i-e bun ca pâinea caldă. Așterne-n calea ei a iertăciunii floare Îndură-te de mine, n-o lăsa să cadă ! Tu poți a încuia fără de lacăt norii Te rog, prefă stane de piatră zmeii ! Doamne, te rog ! Dă viață iarăși verii Și fă să înflorească-n poarta casei teii.
sâmbătă, 31 mai 2025