De-atâta timp mă-ndemni grăbită Viață, n-ai cumva un adăpost? Dă-mi răgaz să fiu iubită Fără termen, fără cost. De-atâta vreme pribegesc în lume Și hartă n-am, ci doar nevoi, Și te întreb, că nu mai pot reține Când, inimă, mi-ai declarat război? De-atâta dor sunt vinovată, Și port păcatul de-a fi eu, Îmi vine fix, ca o cravată Și-l știe numai Dumnezeu.
sâmbătă, 31 mai 2025