şi ochi cameleonici iubitule mi-ai spus în după amiaza big-bangului meu râzând lipită de cel mai înalt nuc din univers eu n-am înţeles ce voiai să-mi spui şi nici nu puteam să privesc prea adânc în mine când sânii tăi tremurau seminuzi iar rafael îți picta umerii pe irișii mei neuronii mi se amestecaseră hilar cu spermatozoizii supravieţuitori epidemiei mondiale de depresie iar filozofia trupului tău era mult mai interesantă decât orice altă înţelepciune divină azi scormonesc amintiri prin ploaia sfârşitului amestec aleatoriu universurile alternative din mintea mea colapsată și mă tot întreb retoric iubito cui ar trebui să mă rog să te regăsesc?
sâmbătă, 31 mai 2025