Plimbări nocturne printre stele De când el gândul s-a tot dus Să zburde fără de inele Să amuţim deşi n-am spus, Nimic din ce era defel Printre amurguri de iubire Mai important, mai plin de zel Când şi tristeţea-i fericire. Zboruri de visuri se îndeamnă La răsăritul minţii ce se-ntreabă A fi sau a nu fi înseamnă Să mergi, să stai sau să n-ai grabă? Te-ntrebi fără s-aştepţi răspuns Viaţa e dulce ca veninul Mai bine pui amnarul cât mai sus Decât să guşti din el paharul plinul, Cu armonii pierdute-n toamnă Cu rostul cel uitat din vară Cu cugete uitând că-nseamnă Mai mult, puţin sau într-o doară, Vei auzi cum ea chemarea Va reveni la primul infinit Când, cum şi ce va vrea strigarea Te va dori ca pe iubit, Doar când răsare luna nopţii Când el zenitul e departe Când fără frica dulce a morţii Vei reciti din nou în carte, Căci doar finitul se destramă Lăsând el locul nimănui Tu caută de mai ia în seamă Un răsărit şi un apus haihui.
sâmbătă, 31 mai 2025