Vis de maci Se-ncarcă cerul verii cu nori din roşul florii, care apoi ajung pe-obrajii mei rotunzi, iar fiecare rid, mi se scufundă-n zorii sărutului din tine, ce-n mine îl ascunzi. Când mintea mea cuprinde mişcarea unui mac, uitate unduiri, prin braţe îmi revin iar lanul pare-n zare oglinda unui lac, îmbrăţişat de vântul ce suflă tot mai lin. O parte-atunci din mine se contopeşte viu cu norii şi lumina, ce-mi trec uşor prin gene, încât tot eu aş vrea în ochii tăi să fiu minunea unui dor, ce lacrimile-şi cerne.
sâmbătă, 31 mai 2025