ignoranța îmi acaparează ființa inima-mi bate în unison cu melodia cucuvelei fereastra ochilor mi-e inundată de amuțirea impactului răsfrângeri de bucurie mă cuprind în van... starea mi-era îmbătată cu psihoza creată de ideea perfectului înrămat , cu spinii otrăvitori îmbibați de amintiri inima ta mă desprinde ușor... alerg printre căi sinistre și lungi destinația fiindu-mi magnet inima ți-e blândă , curmându-mi durerea fără șovăială politicos mă primești tu , trup cu suflet bun mi-ești pansament , mi-ești și rană, dar deopotrivă mi-ești un vis de primăvară...
sâmbătă, 31 mai 2025