Te văd în vis stând în castelul dintre două lumi. Ploua.Te-ai ridicat și-ai mers la fereastră Prin fum de țigară priveai cerul ce cară în spate norii încărcați nori ce toarnă lacrimile vieții pe pământ. Priveai noaptea o noapte neagră - fără stele, fără lună doar trăsnete, doar fulgere doar un câine cenușiu scâncea stând lângă ușă în ploaie. Ploua și erai singur în castelul nopții, castel rezistent prin valuri de timp. Părea primordiala noapte când gânduri încărcate de mister fuzionează nebune; prin minte-ți trec începuturi șapte zile șase nopți ale Creației divine. Te-nalți...spre altă Dimensiune.
sâmbătă, 31 mai 2025