Un murmur de inimi ţese o vrajă, Lavanda îţi spală picioarele iar, La poarta tăcerii stau fluturi de strajă Și luna se-arată pe muchii de zar. Vitralii de gânduri sub pleoape sculptezi, În iris citeşti la fel ca în palmă, O rază se-ntoarce zâmbind din zăpezi Şi inima-mi bate de-acuma mai calmă. Miresme de crini îmi mângâie geana, Un drum către cer îmi faci dintr-un rid, Să-l văd pe Manole pășind către Ana Când aripa face ferestre în zid. Te chem şi mă chemi - zănatice ploi. Pe nori cu lumină să-mi scrii dacă pleci, Să curgă cuvinte din ochii cei noi, Spre satul în care dorm umbre de-azteci.