Vor scrie mulți și vor cânta iubirea Cu pană și vioară îngerească, Dar cine va-ndrazni să o privească Prin ochi de foc a-ți înfrunta menirea? Când patima ar vrea să te lovească Înaltă - te în zbor cu amintirea, Iar ai tăi ochi să soarbă nemurirea, Doar țărmul mării să te urmărească. Și multe doruri găzduiește cerul, Tot multe inimi se ascund în vers, Dar câte ar străbate efemerul Spre a luci pe veci în Univers? Să învățăm a desluși misterul, Iubirea va sfinți orice demers.