Vorbește-mi iubito! ... Mă năpădesc câteodată amintiri de demult Din vremea acea în care învățasem să zbor Și glasul tău cald cum îmi plăcea să-l ascult Că îmi păreai o zeiță, frumoasa mea Asinor! ... De-abia ce venisem de pe Tanis amândoi, Eram copii materiali întrupați pe Pământ, Cum m-ai privit am știut că e ceva între noi, Dar eu nu puteam Asinor, să scot un cuvânt! ... Ce simțeam era mai mult decât puteam suporta, Nu puteam să-ți vorbesc când mă-nlănțuiai cu privirea, Deși în mine de-atunci ceva minunat se năștea, Iar mai târziu am știut că se născuse iubirea! ... Dar iubirea aceea curând a-nceput să mă doară, Din floare frumoasă s-a transformat într-un spin, Plecasem și am pierdut cea mai prețioasă comoară, Iar ce-am trăit de atunci n-a fost viață, ci chin! ... Mă năpădesc câteodată amintiri de demult Acum sunt cu tine și-mi amintesc cât am plâns Te rog vorbește-mi iubito că ador să te-ascult, Ia-mă în brațele tale Asinor și ține-mă strâns!
sâmbătă, 31 mai 2025