Vrăjmăşie Cic-a fost odat-un moş, ce-avusese un cocoş, El i-a dat averea toată şi-o viaţă minunată. Avea moşul trei copii: un câine - paznic în vii, o pisică jucăuşă, un şoarece, după uşă… Ea, felină, delicată, s-alintă-n graţii scăldată, miorlăie şi se răsfaţă n-are nicio grijă-n viaţă. El - o latră hămăind, oare ce-o mai fi dorind? şi închis în curtea mică, mârâie către pisică. Ea pe garduri se cocoaţă chiar pe poartă, vizavi, parc-ar vrea să îl provoace, oare cine poate şti? El se dă dulău de curte, casa zice c-o păzeşte, asta, patru anotimpuri, chiar de iarna-l troieneşte. Pisica-i stăpână-n casă, pe fotolii şi pe masă, pe şoareci i-a izgonit şi-şi caută un iubit. Chiar în zori, dis-dimineaţă, se spală pe cap, pe faţă, blana-ntreagă-şi netezeşte şi în stradă o zbugheşte. Mai demult, cică, bătrânul a făcut un mic zapis, şi-a lăsat averea toată celor trei, cum le-a promis… Pisica a pus înscrisul dup-o grindă, dragii mei, să ne fie clar “permisul că pot sta-n casă şi ei”. Şoricelu-a ros zapisul şi pisica-l tot aleargă, câinele o duşmăneşte fiindcă l-a lăsat în stradă. Uneori urlă în noapte şi spune că nu mai poate, nu mai vrea s-o duc-aşa, Doamne, ce viaţă grea! Stăpânii s-au tot schimbat, azi, câinele doarme-n pat, zilnic iese la plimbare, are haine şi mâncare! Pisica tot cercetează, casa-ntreagă controlează, pe stăpâni îi linguşeşte, şi le toarce, că-i iubeşte. Pe şoarece l-au uitat, şi de-atunci s-a răzbunat “Când pisica nu-i acasă, şoarecii joacă pe masă!”
sâmbătă, 31 mai 2025