Vremea în care vor dispărea toți jderii ...și în vremea aceea vor dispărea toți jderii, Pentru că niciunde nu vor mai fi copaci Și-n țara fără păduri dar plină de săraci, Vor fi doar păduri de cruci în cimitire Așteptând o lumânare aprinsă din iubire! Nu vor mai fi izvoare, că toate fi-vor duse În locuri unde apa se vinde-ntre produse, Nu va mai fi nimic, doar un popor de morți Ce bate pentru pâine pe la străini, la porți, Și toate-aceste lucruri înficoșătoare Se vor petrece-n țara ce pas cu pas ne moare, Pentru că-așa poftit-au hienele puterii, Corifeii suferinței și durerii! ....și în vremea-n care se va-mplini sorocul, Un alt popor veni-va să ne ocupe locul Că-n țara care-a fost a Domnului grădină, Nu va mai rămâne nimeni viu, Va fi o țară goală, goală ca un pustiu, Dar vor fi păduri de cruci și cimitire Așteptând o lumânare aprinsă din iubire Și nu va mai fi cine să-aprindă o lumină! Vor mai fi români prin lumea asta mare, Muncind printre străini să aibă de mâncare, Ce prea ușor de-acuma țara lor și-o lasă Țara care astăzi pas cu pas ne moare, Ce-a fost cândva grădină fără asemănare Pentru nimeni ea, nu va mai fi ”acasă”! ....și în vremea aceea vom dispărea cu toții, Pentru că-așa poftit-au hienele și hoții!
sâmbătă, 31 mai 2025