La poarta sufletului agățat de-o iederă zâmbetul își face loc în fereastra fiecărei dimineți dăruind glas inimii, te îmbie la visare, te învață să fredonezi iubirea, se zbate să urce pe razele de soare ale zilei și se teme să nu întâlnească norii ce-și fac cu ochiul pe-naltul cerului încercând să ascundă soarele... Zâmbetul se agață disperat de-o rază de soare urcând în înalt să certe norii, azi vrea doar soare, nu dorește griul lor... El știe azurul nesfârșit al cerului care te îmbie la veselie, la strai ales în poezie aprinde glasul fericirii pentru că știe că vremea poveștilor este vie și face parte din viața noastră personală.
sâmbătă, 31 mai 2025