Vrǎjmaşul tǎu mai mare Pe care-l poţi avea, Nu este cel pe care-l ştii. Te amǎgeşti c-ai fii în stare Sǎ-l depistezi la timp Printre cotloanele pustii. Vrǎjmaşul cel mai mare Pe care-l poţi avea, Eşti tu. Crede-mǎ cǎ am dreptate! De nu mǎ crezi Acu, E treaba ta. Cu timpul, Sunt sigur cǎ vei observa C-alergi pe calea Ce duce chiar la tine Şi nu altundeva. Necredincios, Prefǎcut, în valea prin care curgi Arţǎgos, Vei arde în focul tǎu interior Pânǎ când cenuşa-ţi Va deveni decor.