Te-ating pe cuvântul ce arde în flaut, În tine alerg şi-n iarnă te caut, Pe suflu depun frământarea-mi, de gheaţă Ca fulgul de nea să prindă iar viaţă. Portative în sloi se plimbă hoinare, Furtuna din flaut mă face ninsoare Şi ning pe silabe din note acute Şi-n vifor îmi ard dureri nevăzute. Privesc prin trecut şi-n nori mă topesc, Pe stelele reci printre Urse plutesc, În sunet se aprind făclii de speranţă Şi gheata din noi încet se dezgheaţă. Şi flautu-mi cerne silabe-nfocate, Stârnesc avalanşe de doruri brodate, Pe piscuri de gând de viscol ucise Schiez prin tăceri şi visuri permise. Şi-n mine se-adună nămeţi de iubire, Fierbinţi se topesc în alba trezire, Şi ţurţurul moare în glasul din clape Şi-n mine te-aşezi şi-mi esti iar aproape. 14.12.2018
sâmbătă, 31 mai 2025