Prin grădina mea de-acas’ Stau brăduții fără glas Încărcați de promoroacă, Iar eu îi ghiontesc… în joacă! Ba colea pe după șură S-au strâns valuri de strânsură Şi din cerul bosumflat Curge iarna peste sat! Pe-aici de când n-am umblat Multe s-au mai întâmplat! Din grămada cea de lemne Se mai văd doar nişte semne, Iar colea lângă coteț A crescut un omuleţ! Doar Grivei cam pus pe sfadă Face tumbe prin zăpadă, Se învârte, dă din coadă Și aleargă prin ogradă. De pe gard, plin de reproș Îl privește un cocoș Și în gând el se întreabă: Oare n-are și-altă treabă?! Ce-i atâta nebuneală Pentru-oleacă de albeală?! Știe chiar și cel ce plânge! Iarna, dacă vine, ninge! Și îmbracă-ntreaga zare Cu steluțe de răcoare!
sâmbătă, 31 mai 2025