Zestrea ... Mândră fata-și poartă nurii Pe lângă șoferii-n trafic, Să-și procure de-ale gurii, În stil cinematografic! ... Merge-n colo, vine-ncoace, Să-și prezinte marfa-ntreagă, Și-n caz de cuiva i-o place, Să-ndrăznească s-o aleagă! ... Noroc că are experiență, În treburi de-astea delicate, Căci în domeniu, din păcate Este-o mare concurență! ... Și ca să pară de valoare, Pe buze-și dă cu roșu-aprins, Și se fâțâie-nadins Printre Tir-uri, prin parcare! ... Ea nu este de duzină, O știu toți șoferii turci, Când îi spun, nu vrei să urci, Să vezi ce am în cabină? ... Și uite-așa, din Tir în Tir, Mândra fată-și poartă nurii Dându-și farmecele bir, Să-și procure de-ale gurii! ... Și când anii-i dau în toamnă, Se-ntoarce la ea în sat, Să-și aleagă un bărbat, Să fie domn, că și ea-i doamnă! ... Aceasta-i numai o poveste, Dar care poate fi reală, Cum o sărmană domnișoară Își poate face rost de zestre!