Ziua când ne-am cunoscut

Ziua când ne-am cunoscut

Nu vom uita darul celest,                  
Părea că timpul s-a oprit,                       
Noi, doi oameni cu un rost                    
Din prima clipă ne-am dorit.                 

Nu am crezut, dar am voit             
Să strunim focul în suflet,                    
Apusul stins în răsărit...                            
Era un dans de menuet.     

Alintări și lungi săruturi,                        
Ne-au încântat, fără trufii,                      
N-au lipsit clipe, nici locuri,                      
Să nu îți fiu și să nu-mi fii.                    

Zburau nopțile ca vântul,                        
Nu oboseam în niciun fel,                       
Poftele sfidau cuvântul                              
Și ne iubeam mereu, altfel.                      

Din zile calde ne hrăneam,                      
Timpul își uita măsura,                            
Și tot mai mult ne răsfățam,                 
Vârsta-și renega cenzura.                         

S-au scurs tiptil, fără vrere,                      
Zile și ani de nebunii,                              
Cer vieții, și aș tot cere                              
Să-mi pună iarăși cununii.                       

Autor: Gabriel Stănciulescu