Zorii zilei m-au surprins în mod plăcut, a nu știu câta oară, precum pomul de Crăciun, în sărbătoare... Fiecare suflet are sărbătoarea lui jubilând în tăcere sărbătoarea, Nelămurit în toamnă, de primăverile trecute în care urca de bunăvoie zâmbind, orice munte. Acum, în iarnă, sărbătorește prin cuvinte, în fața unui pom plin cu clopoței, amintirile trecute... Fericit și plin de nostalgie deslușește în tăcere orice enigmă ce-n primăvara lui păreau doar promisiuni.
sâmbătă, 31 mai 2025