Privesc din fotoliu, e iarnă afară, iar focul din sobă îmi spune poveşti, dorinţa din mine începe să doară, te caut cu gândul, nu ştiu unde eşti. Pe strada pustie se lasă-nserarea şi dorul se-ntoarce acasă mai greu, sub ţărmul stâncos se zbucimă marea, cu stropii ajunge în sufletul meu. Şi jarul din sobă mai tare trosneşte, se-aude şi vântul cum bate în horn, ajung la fereastră, în târg se zvoneşte că vii din trecut călărind un licorn.