Hai sã dãm cu banul sã ȋmpãrțim amintirile, sã tragem la sorți cine ia marea, cine are dreptul nisipul sã-l mai simtã, și de vrei tu scoici, pe mine muntele mã așteaptã și camerele goale unde noi ne-am iubit. Hai sã tragem linie sã scãdem zile, sã pierdem nopți, sã ne pierdem pe noi, sã facem liste, și ție sã-ți dau parcul și mie, iubito, de vrei, lasã-mi teatrul. Și la filme de acum ȋți voi lãsa parele zile și eu ȋn restul te voi cãuta, pe ultimul rȃnd unde ȋn brațe-mi, povestea noastrã se nãștea. Și voi lua eu plȃnsul, tu rȃzi, fii fericitã, zȃmbetul oricum te prinde mai frumos, pãstrez eu alintul "mereu iubitã" pãstreazã tu numele-mi de "fost". Prietenii mulți ce ne judecau, pãstreazã-i sã mã judece, și de vrei cãldura, ia-o, eu prefer oricum iarna cu sinceritatea ei rece. Și de vrei tu viitorul, eu rãmȃn ȋn trecut, și-ți las ție și ceaiul cãci mie niciodatã nu mi-a plãcut. Și sã lãsãm timpul sã ne arate drumul atȃt de despãrțit, poți alege tu stȃnga sau dreapta, eu mã așez un pic, confuz și obosit.
joi, 17 iulie 2025