De mi-aș permite ca să uit de dor Și-aș încerca să mă despart de vise Aș fi ca zburătoarea fără zbor, Ca versuri ce n-or fi vreodată scrise. De mi-aș propune să trăiesc ca toți – În calcule de aur ori de pâine Aș fi un templu fără sacerdoți Cu zidurile toate în ruine. Dacă-aș cunoaște doar din ce-i văzut Și aș simți numai din pipăire Aș căuta un dor pentru crezut Să-naripez un vis pentru Iubire. Victor Bragagiu