1 DECEMBRIE E ziua ţării mele, sfântă zi Când Transilvania s-a întors acasă, La România noastră cea frumoasă. Ne-ntreaba însă bunii, ne-om trezi Sau aşteptăm mereu să vină zorii Visând în noaptea care ne conjugă? E ţara noastră, n-o priviţi în fugă! Lăsaţi-o să vă intre prin toţi porii În fiinţa voastră, în adâncul ei, În inimile deseori cernite De fapte şi cuvinte ipocrite Din scaune de poliderbedei. E ziua sfântă a Unirii Mari E ziua mea, a ta, a tuturor. Lăsaţi-vă cuprinşi de sfânt fior Nu luaţi exemplele unor barbari Ce calcă în picioare tot ce-i sfânt Şi uită că aici au mers la şcoală Crezând că dragostea e vorbă goală Când spunem că iubim acest pământ. Cu bombe în mulţimi nu mergi în rai, Ba nici în iad nu te primeşte dracul Dacă nu simţi cum ţi se duce veacul Când nu săruţi drapelul celui plai Numit şi scris pe hartă România Cu sângele străbun vărsat în luptă. De-atâtea veacuri e o ţară suptă Dar nimeni nu i-a vlăguit mândria. Primeşte-mi Doamne ruga şi mă ia Când va fi vremea să mă-ntorc la tine Nu de pe alte dealuri şi coline Ci de aici, din Romania mea! Aceasta mi-e dorinţa, voia ta!