12 .
sâmbătă, 31 mai 2025
Am căzut în gol de la etaju 12
Pentru că era ora 12.
Şi te aşteptam deja de 12 ore.
Şi 12 zile.

Asfaltul mi-a îmbrăţişat epiderma  împrăştiată,
Iar coapcul din faţa blocului
S-a hidratat cu sângele meu.
Peste un an avea să dea naştere
La funze sângerii
Cu parfum de sinucidere.

Eram de 12 luni luni împreună.
Sau cel puţin aşa mi s-a zis în ceruri,
Când m-au întrebat de ce m-am sinucis
Şi deoarece încă eram în garanţie
Şi termenul nu-mi expirase,
M-au trimis înapoi.
Să stau 12 săptămâni într-o comă ciocolatie,
În care am visat copacul,
Ce mirosea deja a mine.

Ai venti să mă vizitezi în a13a zi
Când am expirat
Şi aparatele au început să bipaie de 12 ori pe secundă.
Nu m-ai sărutat.
Îţi era scârbă de inconştienţa mea
Şi de pielea ce încă-mi mirosea a asfalt cald.
El era singurul ce avea să-şi amintească de mine,
Căci doar pe el l-am îmbrăţişat
Înainte să plec .
La ora 12.