Am căzut în gol de la etaju 12 Pentru că era ora 12. Şi te aşteptam deja de 12 ore. Şi 12 zile. Asfaltul mi-a îmbrăţişat epiderma împrăştiată, Iar coapcul din faţa blocului S-a hidratat cu sângele meu. Peste un an avea să dea naştere La funze sângerii Cu parfum de sinucidere. Eram de 12 luni luni împreună. Sau cel puţin aşa mi s-a zis în ceruri, Când m-au întrebat de ce m-am sinucis Şi deoarece încă eram în garanţie Şi termenul nu-mi expirase, M-au trimis înapoi. Să stau 12 săptămâni într-o comă ciocolatie, În care am visat copacul, Ce mirosea deja a mine. Ai venti să mă vizitezi în a13a zi Când am expirat Şi aparatele au început să bipaie de 12 ori pe secundă. Nu m-ai sărutat. Îţi era scârbă de inconştienţa mea Şi de pielea ce încă-mi mirosea a asfalt cald. El era singurul ce avea să-şi amintească de mine, Căci doar pe el l-am îmbrăţişat Înainte să plec . La ora 12.