LUNTRAȘUL DINTRE LUMII Cînd încheierea vieții ți se apropie, Și ceasul nu mai ticăie în piept, Și auzi un cîntec dulce îngeresc Şi întristați îngeri îs la cîte o notă din harpă Iar sufletul către cer se înnalță Luntrașul dintre lumi așteptă în luntre,solitar, Te duce pe marea roșie de spiritele, Iar cu chipu lui atît palid și îmbătrînit, Cu părul alb, apare lugubru și istovit Și îmbrăcat în robă neagră,trece printr-o pîclă albă Vîslește cu orice suflet peste o cristalină apă, Luntrașul dintre lumii așteptă în luntre,solitar, Către acea lumina strălucitoare,negrăbit Ori ,către acel foc ce trosnește sfredelitor, Şi, spiriritul ce stă la pupă îmmărmurit Coboară pe o punte unde știe negreşit, Și el, se înnapoiază uşor vîslind,iar la mal. Luntrașul dintre lumii așteptă în luntre,solitar. DREPTURILE REZERVATE AUTORULUI 05.08.2020. Volumul 20 lea ''MEMORANDUM'' Radu Dan Alexandru''Alias''-MISTERUL POEZIEI
sâmbătă, 31 mai 2025