TROPOT DE TOAMNĂ Plînsul norilor dă năvală cu picături iuți Și acut răsună,pe multe poteci Ca un tropot al unor potcove de cai, Ce gonesc spre palatul din serai Și ei atît de tare înfuriați,negricioși, Tună și fugeră foarte supărați, Că mîndru Soare vrea să îi dea uitării, Și nu le deschide însoritele porți Cînd bate și nici o rază,nu se ivește, Caii norilor suflă pe nări,vîntul se întețește, Și tropotul lor mai tare se ascute, Dar regele soare închis-a porțile, Că el, nu stă să asculte norii și tunetele, Ce plîng cu lacrimi mari pe pămînt, Și-i aude și se îndură, și se roagă la cer, Să le dea drumul Soarele, să intre în castel Și văzînd, bucuroase,zgubilitice cad Pe întreg pămînt și îl premiază cu rouă ușoară Pe a sa față și îl dezmiardă în fiecare dimineață, Trezindu-l la acea încîntătoare viață. DREPTURILE REZERVATE AUTORULUI 20.10.2020. Volumul "GÎNDURI TOMNATICE" Publicată în Antologia ''Toamna Inorogilor- EDIȚIA INOROGII DE CLEȘTAR'' Radu Dan Alexandru''Alias''-MISTERUL POEZIEI.
sâmbătă, 31 mai 2025